Aceasta este o listă de pictori canadieni.

A

• Ran Andrews (1956-)

B

• Robert Bateman (1930-)
• William Berczy (1744-1813)
• Cliff Blank (1974-)
• Paul-Émile Borduas (1905-1960)

C

• Emily Carr (1871-1945)
• Franklin Carmichael (1890-1945) (Group of Seven)
• A. J. Casson (Group of Seven)
• Alex Colville (1920-)

D

• Mary Dignam (1860-1938)

F

• LeMoine Fitzgerald (1890-1956)

H

• Lawren Harris (1855-1970) (Group of Seven)
• Lawren P. Harris (1910-)
• Prudence Heward (1896-1947) (Beaver Hall Group)
• Edwin Holgate (1892-1977) (Group of Seven)

J

• A. Y. Jackson (1882-1974) (Group of Seven)
• Frank Johnston (1888-1949) (Group of Seven)

K

• Paul Kane (1810-1871)
• Cornelius Krieghoff (1815-1872)

L

• Ozias Leduc (1864-1955)
• Arthur Lismer (1881-1969) (Group of Seven)
• Laura Muntz Lyall (1860-1930)

M

• J. E. H. Macdonald (1873-1932) (Group of Seven)
• Stewart Marshall
• David Milne (1882-1953)
• Guido Molinari (1933-2004)
• James Wilson Morrice (1865-1924)

P

• Sophie Pemberton (1869-1959)
• Antoine Plamondon (1804-1895)
• Christopher Pratt (1935-)
• Mary Pratt (1935-)

R

• Jean-Paul Riopelle (1923-2002)
• Goodridge Roberts (1904-1974)

S

• Anne Savage (1896-1971) (Beaver Hall Group)
• Jack Shadbolt (1909-)

T

• Tom Thomson (1877-1917)

V

• Frederick Varley (Group of Seven)

W

• Homer Watson (1855-1936)

Planeta maimuțelor (Planet of the Apes) este un film SF american produs în anul 1968, care este ecranizarea romanului „La planète des singes” din 1963 scris de Pierre Boulle. Este primul film din seria Planeta maimuțelor produsă de Arthur P. Jacobs.

Acțiune

Astronauții Taylor, Dodge și Landon sosesc pe o planetă necunoscută cu o navă spațială care a atins aproape viteza luminii. După datele indicate de ceasul de pe bordul navei ei se află în anul 3978. Nava se scufundă în apă și ei rămân într-o lume complet necunoscută. Taylor presupune că se găsesc în constelația Orion la aproximativ 320 de ani lumină de Pământ. Astronauții descoperă în junglă triburi de oameni primitivi care sunt hăituiți de maimuțe civilizate și inteligente care stăpânesc planeta. Maimuțele caută să-i captureze și să-i nimicească pe noii sosiți, fiindu-le frică de străinii inteligenți ajunși pe planeta lor. Prin descoperirea surprinzătoare a Statuii Libertății, astronauții ghicesc realitatea, planeta străină este de fapt pământul după un război atomic.

Actori

• Charlton Heston este George Taylor
• Roddy McDowall este Cornelius
• Kim Hunter este Zira
• Maurice Evans este Dr. Zaius
• James Whitmore este President of the Assembly
• James Daly este Honorious
• Linda Harrison este Nova
• Robert Gunner este Landon
• Lou Wagner este Lucius
• Woodrow Parfrey este Maximus
• Jeff Burton este Dodge
• Buck Kartalian este Julius
• Norman Burton este Hunt Leader
• Wright King este Dr. Galen
• Paul Lambert este Minister
• Dianne Stanley este Astronaut Stewart (nemenționat)

La momentul potrivit

• La tribunal, când Zira și Cornelius spun că Taylor este veriga lipsă (și când Taylor explică de unde vine), cei trei judecători își acoperă simultan ochii, urechile și gura, aluzie la gesturile maimuțelor înțelepciunii: „Să nu privești diavolul, să nu asculți diavolul și să nu vorbești cu diavolul!”.
• Când, în aceeași scenă, Taylor pronunță fraza: „mi se pare că unele maimuțe sunt mai egale decât altele”, se face, desigur, referire la Ferma animalelor de George Orwell.
• Taylor trebuie să fie neutralizat prin castrare și lobotomizat; el scapă, dar este prins de gorile. Își regăsește graiul și strigă: Take your stinking paws off me, you damn dirty ape! (adică, într-o frază echivalentă, în română, „Ia-ți labele împuțite de pe mine, maimuță murdară!” Potrivit unei liste stabilite de American Film Institute, această frază ocupă locul al 66-lea din cele mai cunoscute 100 de citate extrase dintr-un dialog de film (vezi Wikiquote [1]).

Vezi și

• Listă de filme distopice
• Listă de filme străine până în 1989

Note

Legături externe

• Planeta maimuțelor la Internet Movie Database
• Planet of the Apes la Allmovie
• Planet of the Apes la Rotten Tomatoes
• Planet of the Apes la Box Office Mojo
• Planet of the Apes Script
• Planet of the Apes Media Archive An interactive celebration of the Planet of the Apes franchise in sight, sound and motion
• Review and analysis of the Apes series
• Dale Winogura (1972). „Special Planet of the Apes Series Issue - Interviews & Set Visit” (PDF). Cinefantastique. 

Bun venit în junglă (în engleză The Rundown) este un film american de comedie de acțiune din 2003 regizat de Peter Berg și scris de James Vanderbilt și R.J. Stewart. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Dwayne Johnson, Seann William Scott, Christopher Walken, Rosario Dawson și William Lucking.

Prezentare

Distribuție

• The Rock - Beck
• Seann William Scott - Travis Walker
• Rosario Dawson - Mariana
• Christopher Walken - Cornelius Hatcher
• Ewen Bremner - Declan
• Jon Gries - Harvey
• Ernie Reyes, Jr. - Manito
• William Lucking - Billy Walker
• Antonio Muñoz - Kontiki Rebel
• Stephen Bishop - Knappmiller
• Arnold Schwarzenegger - Bar Patron (nemenționat, cameo)

Note

Legături externe

• Bun venit în junglă la Internet Movie Database

Miss Australia este un concurs de frumusețe la care participă femei necăsătorite din Australia. Câștigătoarele concursului pot candida pentru titlul de Miss World.

Miss Australia

Legături externe

• Istoric Arhivat în 14 septembrie 2009, la Wayback Machine.
• Miss Universe Australia website
• Miss World Australia website

Acesta este o listă de dramaturgi din Statele Unite în ordine alfabetică și după secol:

Secolul al XVIII-lea

Secolul al XIX-lea

Secolul al XX-lea

Secolul al XXI-lea

Bibliografie

• Meserve, Walter J. An Outline History of American Drama, 2nd ed., New York: Feedback Theatrebooks/Prospero Press, 1994.

Vezi și

• Listă de piese de teatru americane
• Listă de dramaturgi
• Listă de dramaturgi români

Runda secundă a meciurilor CONCACAF pentru Calificările pentru Campionatul Mondial FIFA 2018 se vor juca între 8 și 16 iunie 2015.

Format

Un total de 20 de echipe (echipele clasate pe locurile 9-21 și 7 câștigătoare din prima rundă) vor juca acasă și în deplasare într-un sistem tur-retur. 7 câștigătoare vor avansa în a treia rundă.

Favoriți

Tragerea la sorți pentrua doua runda de calificări a avut loc pe 15 ianuarie 2015, 19:00 (EST) UTC−5 la W Hotel în Miami Beach, Statele Unite.

20 de echipe sînt așezate în 4 boluri. Bolul 3 conține echipele clasate pe locurile 16-18, bolul 4 conține echipele clasate pe locurile 19-21, bolul 5 conține echipele clasate pe locurile 9-15, și bolul 6 conține șapte câștigători din prima rundă (jucate între echipele clasate pe locurile 22-35). Tragerea este bazată pe Clasamentul FIFA pe națiuni pe luna august 2014.

Notă: Identitatea echipelor din bolul 6 (câștigători prima rundă) nu s-a știut la data tragerei.

Meciurile

 Sfântul Vicențiu și Grenadine câștigă la numărul de goluri și avansează în a treia rundă.

 Antigua și Barbuda câștigă la general 5–4 și avansează în a treia rundă.

 Grenada câștigă la general cu 2–1 și avansează în a treia rundă.

 Canada câștigă la general cu 6–0 și avansează în a treia rundă.

 Belize câștigă la general cu 5–1 și avansează în a treia rundă.

 Guatemala câștigă la general cu 1–0 și avansează în a treia rundă.

 Aruba câștigă la general cu 3–2 și avansează în a treia rundă.

 El Salvador câștigă la general cu 6–3 și avansează în a treia rundă.

1–1 la general.  Curaçao câștigă datorită Regulei golului marcat în deplasare și avansează în a treia rundă.

 Nicaragua câștigă la general cu 4–1 și avansează în a treia rundă.

Marcatori

3 goluri

2 goluri

1 gol

Note

Referințe

Legături externe

• 2018 FIFA World Cup Russia Arhivat în 15 martie 2015, la Wayback Machine., FIFA.com
• World Cup Qualifying – Men Arhivat în 22 martie 2017, la Wayback Machine., CONCACAF.com

Eu, Claudius (în engleză I, Claudius, stilizat ca I·CLAVDIVS) este un serial de televiziune BBC din 1976, o adaptare după romanul omonim al lui Robert Graves din 1934 și după continuarea sa din 1935, Claudius zeul. Are un total de 12 episoade a câte 50 min. fiecare. Descrie domnia lui Tiberius, Caligula și Claudius.

Serialul a fost produs de Joan Sullivan și Martin Lisemore și regizat de Herbert Wise.

Prezentare

Eu, Claudius urmărește istoria Imperiului Roman timpuriu, povestită de bătrânul împărat roman Claudius, din anul 24 î.Hr. până la moartea sa în anul 54 d.Hr.

Seria începe cu Augustus, primul împărat al Romei, care încearcă să găsească un moștenitor, iar soția sa, Livia, complotează să-și ridice propriul fiu Tiberius în această poziție. O otrăvitoare expertă, Livia folosește asasinarea sub acoperire și trădarea tuturor rivalilor pentru a-și atinge obiectivele, începând cu moartea lui Marcellus în 22 î.Hr. Complotul, trădarea și crima continuă timp de multe decenii, în timpul domniei lui Tiberius, conspirația politică a prefectului său pretorian Sejanus și domnia depravată a împăratului nebun Caligula, culminând cu ascensiunea accidentală la putere a unchiului său Claudius. Domnia luminată a lui Claudius este afectată de trădările soției sale adultere Messalina și ale prietenului său din copilărie, Irod Agripa. În cele din urmă, Claudius ajunge să accepte inevitabilitatea propriului său asasinat și consimte să se căsătorească cu nepoata sa plină de intrigi, Agrippina Minor Iulia, deschizând calea spre ascensiunea fiului său vitreg nebun, Nero, prin a cărui domnie dezastruoasă Claudius a sperat în zadar să se restabilească Republica Romană.

Distribuție

Note

Vezi și

• Listă de seriale TV despre Roma antică
• Listă de filme despre Roma antică
• Listă de filme istorice

Legături externe

• Eu, Claudius (serial TV) la BBC Programe
• Eu, Claudius la Internet Movie Database
• I, Claudius Project (concentrates on the BBC production)
• Encyclopedia of Television Arhivat în 5 ianuarie 2008, la Wayback Machine.
• British Film Institute Screen Online (TV series)

Aceasta este o listă în ordine alfabetică a unor personalități notabile din istoria medicinei.

Antichitate

• Imhotep (c. 2650 î.Hr.) – arhitect și medic egiptean
• Susruta (c. 500 î.Hr.) - medic indian
• Aegimus - medic grec
• Democede din Crotone (sec. VI-V î.Hr.) - medic grec,
• Alcmeon din Crotone (sec. V î.Hr.) - medic grec, unul din pionierii disecției
• Epicarmos din Kos (540 sau 460 - 450 î.Hr.) - medic grec, cercetător al naturii
• Hippocrate (c. 460–370 î. Hr.) - medic grec, cel mai mare medic al antichității, i se atribuie Jurământul lui Hippocrate
• Areteus din Capadocia (sec. V î.Hr.) - medic grec, a scris un tratat asupra bolilor
• Ctesias (sec. V î.Hr.) - medic grec, celebru mai ales pentru relaterea călătoriilor efectuate în Persia, India
• Herodicos din Selimbria (sec. V î.Hr.) - medic grec, exponent al școlii medicale din Knidos, subliniază, pentru prima dată importanța exercițiilor fizice (a gimnasticii) pentru sănătate
• Herophilos din Calcedonia (335, 331 sau 330 - 280 î.Hr.) - medic grec, fondatorul școlii medicale din Alexandria, primul mare specialist în anatomie
• Erasistrate din Keos (c.305 - c.250 î.Hr.) - medic grec, a fondat școala medicală din Alexandria
• Gaius Stertinius Xenophon (sec. I d.Hr.)
• Aulus Cornelius Celsus (c. 25 î.Hr. - 50 d.Hr.) - medic-enciclopedist roman, supranumit Hippocrate al latinilor și Cicero al medicinei
• Soranus din Efes (53 - 117) - medic grec, reprezentant al școlii "metodiștilor"
• Dioscoride Pedanios (40? - 90? d.Hr.) - chirurg și farmacist grec
• Hua Tuo (110 - 207/208?) - medic chinez; i se atribuie descoperirea narcozei și a tehnicii deschiderilor abdominale
• Charaka (c. 120 d.Hr.) - medic indian
• Galenus (c. 129 - 199) – medic și anatomist greco-roman
• Oribasios (c. 325 - c. 395 d.Hr.) - medic grec, primul mare medic bizantin
• Vagbhata (c. 600 d.Hr.) - medic indian

Evul Mediu

• Alexander von Tralles (525-605)
• Geber (721 - 815) - medic, savant arab
• Al-Kindi (801 - 873) - medic, savant arab
• Hunayn ibn Ishaq (809 - 873) - medic, savant asirian
• Al-Balkhi (850 - 934) - medic și savant persan
• Al-Razi (865-925) – medic și filozof persan, numit "Hippocrate al Orientului"
• Al-Zahrawi (936 - 1013) - medic arab, unul din fondatorii chirurgiei moderne
• Alhazen (965 - 1039) - medic arab
• Avicenna (980 – 1037) – medic, filozof și savant persan
• Trotula (d. 1097)
• Avenzoar (1091 - 1161) - medic arab
• Hildegard von Bingen (1098–1179) – "prima doctoriță germană"
• Averroes (1126 - 1198) - medic, filozof arab
• Maimonide, Moise (1135 - 1204) - medic evreu
• Abd al-Latif (1162 - 1231) - medic, savant arab
• Ibn al-Nafis (1210 sau 1213 ? - 1288) - medic, savant arab
• Pietro d'Abano (1250 – 1316) – medic, filozof și astrolog italian
• Dino del Garbo (d. 1327) – medic și filozof italian
• Gentile da Foligno (d. 1348) – medic și filozof italian
• Paracelsus (1493/94–1541)
• Janus Cornarius (1500–1558)

Epoca modernă

A

• Angelescu, Nicolae - chirurg, prof. dr. -Timp de șapte ani a fost președintele Societății Române de Chirurgie.In chirurgia românească a avut câteva contribuții printre care și introducerea chirurgiei laparoscopice și endoscopice la București.
• Abadie, Jean Marie Charles (1842 – 1932) – oftalmolog francez
• Abel, Rudolf (1868 - 1942) - bacteriolog german, descoperitorul bacteriei Abel-Löwenberg
• Achard, Emile (1860 - 1944) - medic francez, descoperitor al febrei paratifoide și al sindromului Achard
• Adams, John Bodkin (1899 - 1983) - medic englez
• Adler, Alfred (1870 – 1937) – oftalmolog austriac, fondatorul psihologiei individuale
• Adrian, Edgar Douglas (1889 - 1977) - neurolog englez, premiul Nobel, pentru cercetările în domeniul funcțiunilor neuronale
• Agras, William Stewart (n. 1929) - psihologia nutrițională
• Albers-Schönberg, Heinrich (1865 – 1921) – primul specialist în investigații cu raze Röntgen din Germania
• Albinus, Bernhard Friedrich - medic german
• Albinus, Bernhard Siegfried - medic german
• Alpini, Prospero (1553 - 1617) - medic și botanist italian
• Alzheimer, Alois (1864 – 1915) – psihiatru german, primul care a descris "maladia Alzheimer"
• Angle, Edward H. (1855 – 1930) – ortoped american
• Apgar, Virginia (1909 – 1974) – chirurg și anestezist american, a elaborat așa-numitul "index Apgar" pentru nou-născuți
• d'Arsonval, Jacques-Arsène - medic francez
• Aschoff, Ludwig (1866–1942) – celebru patolog german din prima jumătate a secolului al XX-lea
• Asperger, Hans (1906–1980) – medic pediatru austriac, descoperitorul "sindromului Asperger"
• Assaky, George
• Astruc, Jean (1684 - 1766) - a scris prima descriere a sifilisului
• Axel, Richard - medic american

B

• Babington, Benjamin Guy - medic englez
• Baccelli, Guido (1832 - 1916) - medic, om politic italian
• Baillon, Henri Ernest - medic francez
• Balthazard, Victor - medic francez
• Banting, Frederick (1891 - 1941) - izolarea insulinei
• Barnard, Christiaan (1922 - 2001) - primul transplant de inimă
• Bartholin, Thomas (1616 - 1680) - medic, anatomist danez; a descoperit sistemul limfatic și a pus bazele științifice ale anesteziei prin refrigerare
• Bang, Bernhard Laurits Frederik (1848–1932) – medic uman și veterinar danez, primul care a descris Bruceloza (Morbus Bang)
• Banting, Frederick (1891–1941) – contribuții la descoperirea insulinei, Premiul Nobel în 1923
• Barnard, Christiaan (1922–2001) - chirurg sud-african, a condus echipa care, în 1967, a realizat primul transplant de inimă
• Basedow, Carl von (1799–1854) – în 1858, a descris pentru prima dată boala care avea să-i poarte numele (Basedow)
• Baumgarten, Johann Christian
• Behring, Emil Adolf von (1854–1917) - medic și cercetător german care a descoperit imunizare contra difteriei, Premiul Nobel pentru Medicină în 1901
• Bergmann, Carl - medic german
• Bergmann, Ernst von (1836–1907) - unul dintre marii chirurgi ai secolului al XIX-lea, "părintele asepsiei"
• Bergmann, Gustav von (1878–1955) – medic internist, fondatorul gândirii "funcționale" în medicină
• Bernard, Claude - medic francez
• Best, Charles (1899 – 1971) – a colaborat la descoperirea insulinei
• Bethune, Norman (1890 - 1939) - dezvoltarea tehnicii chirurgicale militare
• Bezold, Albert von (1836 – 1868) – unul din descoperitorii reflexului "Bezold-Jarisch"
• Bichat, Marie François Xavier (1771 – 1802) - anatomist și fiziolog francez, a pus bazele teoriei tisulare, precursor al medicinei moderne
• Bier, August (1861 – 1949) – chirurg german
• Billroth, Theodor (1829 – 1894) - unul dintre cei mai importanți chirurgi ai secolului al XIX-lea, întemeietorul chirurgiei abdominale și precursor al chirurgiei faringeale
• Bingen, Hildegard von - medic german
• Binswanger, Otto (1852–1929) - psihiatru elvețian (a activat la Jena), cercetări în domeniul nuerasteniei, epilepsiei și isteriei
• Bircher, Eugen (1882–1956) - chirurg elvețian, întemeietorul artroscopiei, chirurg militar
• Black, Greene Vardiman (1836–1915) - stomatolog american
• Bleuler, Eugen (1857–1939) - psihiatru elvețian, realizează prima descriere a schizofreniei (1911)
• Blumenbach, Johann Friedrich - medic german
• Bochdalek, Vincent Alexander (1801–1883) - anatomist ceh
• Boerhaave, Herman (1668-1738) - medic olandez, fondatorul învățământului clinic medical
• Boericke, William (1849–1929) – homeopat nord-american
• Bogorad, F. A. – neuropatolog rus
• Böhler, Lorenz (1885–1973) – chirurg austriac, întemeietorul chirurgiei accidentelor
• Bonhoeffer, Karl (1868–1948) – psihiatru și medic legist german
• Bönninghausen, Clemens Maria Franz von (1785–1864) – pionierul practicii homeopatice
• Borgognoni, Teodorico - anatomist, chirurg italian; utilizarea anesteziei și a antisepticelor
• Börjeson, Mats (n. 1922) – pediatru suedez, primul care a descris sindromul Börjeson-Forssmann-Lehmann
• Braun, Heinrich (1862–1934) – medic german, inovații în domeniul anesteziei
• Bretonneau, Pierre (1778–1862) - medic francez, care în 1826, introduce termenul de "difterie"
• Breuer, Josef (1842-1925)
• Broca, Paul - medic francez
• Bruce, David (1855–1931) - medic și parazitolog australian, cercetări în domeniul brucelozei
• Bücherl, Emil (1919–2001) - chirurg german, cercetări de pionierat în domeniul transplantului de cord artificial

C

• Cardano, Girolamo (1501 - 1576) - primul care a descris febra tifoidă
• Carrel, Alexis - medic francez
• Carus, Carl Gustav (1789–1869) - ginecolog, anatomist, patolog, psiholog, precursor al medicinei și științelor naturale moderne
• Cesalpino, Andrea (1519 - 1603) - medic, botanist italian
• Cochrane, Archie (1909 – 1988) - întemeietorul medicinei bazate pe dovezi
• Charcot, Jean-Martin (1825– 1893) - cel mai mare medic neurolog al epocii sale
• Chauliac, Guy de - medic francez
• Chiari, Johann Baptist (1817–1854) - obstetrician și ginecolog, unul dintre primii care a descris sindromul "Chiari-Frommel"
• Colombo, Realdo (1516–1559) - anatomist italian, descoperitorul circulației pulmonare
• Crick, Francis - medic englez
• Crohn, Burrill (1884–1983) - gastroenterolog american, primul care a descris morbul Crohn
• Cushing, Harvey Williams (1869–1939) - nerochirurg și endocrinolog american, propune "proptocolul anestezic" (menținerea și monitorizarea presiunii arteriale și a frecvenței cardiace în timpul intervenției chirurgicale); sindromul "Cushing" îi poartă numele
• Czerny, Vincenz (1842–1916) - chirurg, cercetător oncolog

D

• Dieffenbach, Johann Friedrich (1792–1847) - unul din părinții chirurgiei plastice
• Donders, Franz Cornelius (1818–1889) - unul din precursorii oftalmologiei moderne
• Domagk, Gerhard - medic german
• Drenckhahn, Detlev - histolog și anatomist la Universitatea Würzburg
• Drew, Charles R. (1904 - 1959) - pionier al transfuziei sanguine
• Duhamel, Georges - medic francez
• Dunbar, Helen Flanders (1902 - 1959) - importantă a medicinei psihosomatice americane

E

• Ehrlich, Paul (1854–1915) - părintele chimioterapiei moderne
• Eijkman, Christiaan (1858 - 1930) - patologist, studiul maladiei beri-beri
• Ekbom, Karl (1907–1977) - neurolog suedez, descrie pentru prima dată sindromul lui Ekbom
• Wladimir Eliasberg (1887–1969) - psihoterapeut german, organizatorul primului Congres general al psihoterapeuților și unul din fondatoriiSocietății Medicale pentru Psihoterapie
• Erxleben, Dorothea Christiane (1715–1762) – una dintre primele femei-medic din Germania
• Esmarch, Friedrich von (1823–1908) - chirurg celebru, întemeietorul Societății de Prim-Ajutor din Germania
• Eustachio, Bartolomeo (1500/1513/1514? – 1574) – medic, anatomist italian, precursor al anatomiei moderne

F

• Fabrizio, Girolamo (1537 – 1619) - anatomist italian, creatorul embriologiei moderne
• Fabry, Wilhelm - medic german
• Falloppio, Gabriele (1523 - 1562) - medic italian, alături de Bartolomeo Eustachio, Andreas Vesalius și Realdo Colombo, unul din întemeietorii anatomiei moderne
• Fauchard, Pierre - pionier al stomatologiei moderne
• Ferrier, David (1843–1928) - neurolog britanic, primul care a dovedit că funcțiile organismului sunt comandate prin anumiți centri nervoși cerebrali
• Finkelstein, Heinrich (1865–1942) - pediatru german, precursor al neonatologiei
• Finsen, Niels Ryberg (1860–1904) - medic danez, fondatorul luminoterapiei
• Flatau,Edward (1868-1932)
• Fleming, Alexander (1881–1955) - medic scoțian, descoperitorul penicilinei
• Forßmann, Werner Otto Theodor (1904–1979) - medic german, deschizător de drumuri în domeniul maladiilor cardiace. În 1956, obține, împreună cu André Frédéric Cournand și Dickinson Woodruff Richards, Premiul Nobel pentru Medicină
• Fracastoro, Girolamo (1478 - 1553) - medic italian; bolile infecțioase, introducerea termenului de sifilis
• Freud, Sigmund (1856–1939) - neurolog austriac, fondatorul psihanalizei
• Frommel, Richard (1854–1912) - ginecolog austriac, pionier în domeniul tratării gravidității extrauterine, a descris sindromul Chiari-Frommel
• Fürbringer, Max (1846–1920) - anatomist, ornitolog, medic

G

• Gajdusek, Daniel Carleton (n. 1923) - studiul maladiei Kuru, Premiul Nobel în 1976
• Garcia de Orta (1501 - 1568) - descoperire planre medicinale indiene, descrie holera
• Philippe Gaucher (1854–1918) - dermatolog francez; în 1882 a descris morbul Gaucher
• Gersdorff, Hans von - medic german
• Gersuny, Robert (1844–1924) - chirurg austriac, inovator în domeniul ginecologiei chururgicale
• Gibson, Thomas (1915–1993) - medic și cercetător scoțian, care s-a remarcat prin lucrări în domeniul transplantului de organe, imunologiei și chirurgiei plastice
• Goldstein, Baruch - medic evreu
• Golgi, Camillo (1843–1926) - histolog italian, descoperitorul a mai multor structuri celulare și tisulare; primește, în 1906, împreună cu Santiago Ramón y Cajal, Premiul Nobel pentru Medicină
• de Graaf, Reinier (1641–1673) – anatomist olandez; descoperiri în domeniul biologiei reproducerii
• Graefe, Albrecht von (1828–1870) - oftalmolog german, fondatorul acestei discipline în Germania
• Gray, Henry (1825–1861) - anatomist, chirurg și autorul lucrării de referință Henry Gray’s Anatomy of the Human Body
• Griesinger, Wilhelm (1817–1868) – întemeietorul psihiatriei materialiste
• Gütgemann, Alfred (1907–1985) - chirurg german; a realizat, în 1969, primul transplant de ficat din Germania
• Grote, Louis Ruyter Radcliffe (1886–1960) - medic, specialist în diabet, descoperitorul meloterapiei
• Alfred Gysi (1865–1957) – Schweizer Zahnmediziner, brachte 1909 den ersten Artikulator heraus, mit dem die Kieferbewegungen zufriedenstellend reproduziert werden konnten - stomatolog elvețian, cercetări asupra aparatului dento-maxilar

H

• Haass, Friedrich Joseph (1780–1853) - oftalmolog german
• Karl-Otto Habermehl (1927–2005) - medic și virusolog german, elaborează mai multe metode pentru depistarea HIV sau a altor infecții virale
• Haeckel, Ernst - medic și anatomist german
• Hahnemann, Samuel (1755–1843) – medic german, fondatorul homeopatiei
• Hales, Stephen - medic englez
• Haller, Albrecht von - medic german
• Halsted, William Stewart (1852–1922) - chirurg american; contribuții în domeniul anesteziei locale
• Hanaoka, Seishū (1760–1835) - chirurg japonez, pionierat în utilizarea narcozei
• Harvey, William (1578 – 1657) - anatomist englez, a elaborat teoria modernă a circulației sângelui
• Ferdinand von Hebra (1816–1880) - dermatolog austriac, fondatorul teoriei științifice asupra bolilor dermatologice
• Helmholtz, Hermann von (1821–1894) - medic și fizician german, contribuții substanțiale în domeniul fiziologiei percepției
• Heim-Vögtlin, Marie (1845–1916) - prima femeie-medic din Elveția
• Heimlich, Henry (n. 1920) - inventatorul manevrei Heimlich
• Van Helmont Jan Baptista (1580 - 1644), medic, alchimist belgian
• Lawrence Joseph Henderson (1878–1942) - biochimist american
• Herrmann, Friedhelm - cercetător în domeniul oncologiei
• Herxheimer, Gotthold (1872–1936) – patolog german
• Herxheimer, Karl (1861–1942) – dematolog german, unul din descoperitorii reacției Jarisch-Herxheimer
• Herxheimer, Salomon (1841–1899) – dermatolog german
• Hoffmann, Erich (1868–1959) - dermatolog german, descoperitorul, în 1905, împreună cu Fritz Schaudinn, a agentului provocator al sifilisului
• Hufeland, Christoph Wilhelm (1762–1836) - medic și om de știință german, întemeietorul macrobioticii, contribuții de bază în domeniu medicinei preventive și al medicinei sociale
• Hunter, John - medic englez

I

• Immisch, Friedrich (1826–1892)
• Issels, Josef (1907–1998) – medic german care a promovat așa-numita terapie Issels pentru tratarea cancerului

J

• Jarisch, Adolf senior (1850–1902) – dermatolog austriac, unul dintre descoperitorii reacției Jarisch-Herxheimer
• Jarisch, Adolf junior - farmacolog austriac de numele căruia este legat reflexul Bezold-Jarisch
• Jaspers, Karl (1883–1969) - psihiatru, devenit ulterior filozof existențialist
• Jenner, Edward (1749–1823) – descoperitorul vaccinului împotriva variolei
• Jessenius, Jan (1566–1621) – medic slovac, pionier al anatomiei moderne
• Jianu, Amza

K

• Kahn, Reuben Leon (1887–1979) – imunolog nord-american
• Katsch, Gerhardt (1887–1961) – internist și diabetolog german
• Killian, Gustav (1860–1921) - întemeietorul oto-rino-laringologiei germane, descoperitorul bronhoscopiei
• Franz Kiwisch von Rotterau (1814−1852) – fondatorul ginecologiei moderne germane
• Kleine, Friedrich Karl (m. 1951) - cercetător german al bolii somnului
• Klippel, Maurice (1858–1942) - neurolog francez, unul dintre primii care a descris sindromul Klippel-Trénaunay-Weber
• Koch, Robert (1843–1910) - microbiolog german, descoperitorul bacilului tuberculozei
• Kocher, Emil Theodor (1841–1917) - medic elvețian, lucrări în domeniul asepsiei rănilor și al glandei tiroide, pionier al chirurgiei faringiene
• Kohlrausch, Wolfgang (1888–1980) - medic sportiv și fiziolog, părintele gimnasticii medicale germane
• Koller, Carl (1857–1944) - medic de origine cehă, care a lucrat cu Sigmund Freud, precursor al utilizării anesteziei locale
• Korsakow, Sergei (1854–1900) - psihiatru rus, a descris tulburările nervoase datorate consumului excesiv de alcool
• Kossel, Albrecht (1853–1927) - medic sportiv și fiziolog german, studii importante în domeniul proteinelor și biochimiei
• Kraepelin, Emil (1865–1926) – psihiatru german, elaborează un sistem de clasificare a bolilor psihice
• Kreindler, Arthur - medic evreu
• Kronfeld, Arthur (1886–1941) - psiholog și psihiatru evreu, studii de filozofia științei
• Kübler-Ross, Elisabeth (1926–2004) - femeie-psihiatru americancă, de origine elvețiană, s-a ocupat de cei muribunzi
• Kuhn, Abraham (1838–1900) - medic alsacian și profesor de otologie

L

• Laënnec, René - medic francez
• Lancisi, Giovanni Maria (1654 - 1720) - medic italian; realizează printre primele descrieri ale infarctului, anevrismului, arteriosclerozei.
• Landsteiner, Karl (1868 – 1943) - descoperitorul grupelor de sânge, Premiul Nobel în 1930
• Langenbeck, Bernhard von (1810–1887) – chirurg
• Larrey, Dominique-Jean - medic francez
• Laveran, Alphonse (1845–1922) - medic militar francez, descoperitor al agentului cauzator al malariei
• LeBon, Gustave - medic francez
• Lister, Joseph (1827-1912)

M

• Henryk Makower (1904 - 1964)
• Malpighi, Marcello (1628-1694) - medic italian, fondatorul anatomiei microscopice, histologiei, anatomiei vegetale și fiziologiei comparative.
• Mattioli, Pietro Andrea (1501 - 1577) - medic, botanist italian
• Mayer, Julius Robert von
• Mikulicz, Johann von (1850-1905)
• Miller, Willoughby Dayton (1853-1907)
• Morgagni, Giovanni Battista (1682-1771) - medic italian, fondatorul anatomiei patologice
• Müller, Johannes (1801-1858)
• Munthe, Axel (1857 - 1949) - medic, psihiatru, scriitor suedez
• Murray, Joseph E. - medic american

N

• Naismith, James - medic canadian (apoi american)
• Nicolle, Charles - medic francez

O

P

• Paget, James (1814-1899)
• Palade, George Emil - biolog român
• Paré, Ambroise - medic francez
• Pasteur, Louis (1822-1895)
• Pavlov, Ivan
• Péan, Jules-Emile (1830-1898)
• Pesamosca, Alexandru (1930-2011) - chirurg pediatru român
• Pirquet, Clemens von - medic austriac
• Popescu, Irinel- chirurg român

R

• Ramón y Cajal, Santiago (1852-1934) - medic spaniol, unul dintre fondatorii neuroștiinței moderne
• Reil, Johann Christian - medic german
• Ross, Ronald (1857-1932)
• Rösslin, Eucharius - medic german

S

• Sager, Oscar - medic evreu
• Salk, Jonas Edward (1914-1995)
• Santo, Mariano (1488 - 1577) - chirurg italian, precursor al urologiei moderne
• Santorio Santorio (1561 - 1636) - medic italian; primele studii în domeniul metabolismului
• Schnitzler, Arthur - medic evreu-austriac
• Sela, Michael - medic evreu
• Semmelweis, Ignaz (1818-1865)
• Senkevici, Iuri (1937 - 2003) - medic rus, studii biomedicale spațiale
• Sklifosovski, Nicolai (1836 - 1904) - medic rus (basarabean)
• Sydenham, Thomas (1624-1689)
• Sylvius, Franciscus (1614 - 1672) - medic olandez, pionier al chimiei clinice moderne

T

• Trotula (c. 1200) - una dintre puținele femei-medic ale Evului Mediu; ginecologie, neonatologie

U

V

• Valnet, Jean - medic francez
• Valverde de Amusco, Juan (c. 1525 - ?) - anatomist spaniol
• Vesalius, Andreas (1514-1564)
• da Vigo, Giovanni (1450 - 1525) - chirurg italian, unul din primii mari chirurgi militari
• Virchow, Rudolf (1821-1902)

W

• Waldeyer, Heinrich Wilhelm (1836-1921)
• Wassermann, August von - medic german

Y

Z

Note

Vezi și

• Listă de medici străini - medici în ordine cronologică
• Listă de medici români
• Listă a laureaților Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din 1901 până în prezent
• Istoria medicinei
• Listă de boli
• Listă de medicamente
• Listă de termeni medicali

Echipa națională de fotbal a Sfântului Vincent și Grenadine reprezintă statul Sfântul Vincent și Grenadine în fotbalul internațional. Cea mai mare performanță a fost locul doi obținut la Cupa Caraibelor din 1995.

Participări

Campionatul Mondial

• 1930 până în 1990 - nu a participat
• 1994 până în 2010 - nu s-a calificat

Cupa de Aur

• 1991 - nu a participat
• 1993 - nu s-a calificat
• 1996 - Prima rundă
• 1998 până în 2002 - nu s-a calificat
• 2003 - nu a participat
• 2005 până în 2011 - nu s-a calificat

Cupa Caraibelor

• 1989 - Runda finală
• 1991 - 'nu a participat'
• 1992 - Runda finală
• 1993 - Runda finală
• 1994 - Tur preliminat
• 1995 - Finaliști
• 1996 - Runda finală
• 1997 - Prima rundă
• 1998 - Prima rundă
• 1999 - Prima rundă
• 2001 - Grupa de calificare
• 2005 - Al doilea tur preliminar
• 2007 - Runda finală
• 2008 - Prima rundă

Antrenori

• Samuel Carrington (2000)

Lot

Selecționați recent

Legături externe

• Site oficial Arhivat în 7 mai 2009, la Wayback Machine.
• Pagina echipei pe national-football-teams.com
• Lista rezultatelor pe RSSSF
• Rezumat video Sfântului Vincent și Grenadine vs. Jamaica

Calliphoridae este o familie de insecte care fac parte din ordinul Diptera. Numele dipterelor din familia Calliphoridae derivă din cuvintele grecești kallos - frumusețe și phoros - purtător, indicând frumusețea tegumentului lor colorat în culori din jumătatea spectrală cu lungimi de undă mai scurte, cu nuanțe și luciri metalice, strălucind în mod deosebit în bătaia razelor de soare. Ele fac parte dintre cele mai familiare insecte, însoțind animalele și afectând omul încă de la începuturile evoluției sale, atât prin compania lor supărătoare, cât și prin diferite acțiuni exercitate de larvele lor asupra alimentelor și chiar asupra corpului omenesc. În limbajul popular sunt denumite muște verzi și muște albastre.

Agresivitatea și pericolul pe care ele le reprezintă pentru om sunt cunoscute din primele relatări ale antichității, unde sunt descrise cu toată veracitatea chinurile oribile ale victimelor, condamnate la un sfârșit îngrozitor. Le descoperim în tabloul homerian al luptătorilor greci, căzuți pe câmpurile de luptă ale Troiei. Le identificăm și în verminele aducătoare de moarte ale lui Acast, ale poetului liric Alcman (sec. VII î.e.), ale filozofului Ferecide (sec. VI î.e.) - maestrul lui Pitagora, ale filozofului Speusip (sec. IV î.e.) - discipolul lui Platon, ale mamei regelui Arcesilau, ale lui Casandru - fiul lui Antipater și uzurpatorul tronului Macedoniei, ale regelui Antioh sau ale dictatorului Lucius Cornelius Sylla ș.a.

În afară de această capacitate de a determina afecțiuni grave la om și animale sălbatice sau domestice (miaze), studiul bionomic al Calliphoridelor mai relevă numeroase aspecte deosebit de importante în legătură fie cu sinantropia lor, fie cu raporturile lor biologice din natură. Dintre ele, coprofilia, comunicativitatea sau capacitatea de a transmite o serie de agenți patogeni, posibilitatea de a fi utilizate în tratamentul unor boli, parazitismul și în special ornitofilia, precum și rolul activ pe care îl joacă o serie de specii în stârpirea multor insecte dăunătoare și, deci, virtualitatea de a fi folosite în biocombaterea lor, sunt principalele care subliniază însemnătatea acestui grup de diptere din punct de vedere medical și economic. Din această cauză interesul pentru cunoașterea lor este astăzi foarte mare, mai ales în acele regiuni ale planetei noastre unde condițiile social-economice și cele igienico-sanitare favorizează acutizarea caracterelor lor nocive.

Dipterele albastre și verzi de gunoaie, de carne, de cadavre, precum și acțiunile lor miazigene, au fost probabil cunoscute din timpurile preistoriei umane ; dar cunoașterea științifică a familiei Calliphoridae își are originea în anul 1758, odată cu fundamentarea taxonomiei practice și a nomenclaturii binare de către autorul operei Systema Naturae. De atunci și până în zilele noastre evoluția ei este legată de mijloacele de investigație tot mai perfecționate, putându-se demarca trei perioade principale : prima - de la Carolus Linnaeus (1758) și până la Robineau-Desvoidy (1863), când se utilizează un număr restrâns de caractere (aripile, pisele bucale, picioarele, pigmentația), atribuindu-li-se o importanță exagerată, dar fără a fi studiate în amănunt ; a doua - începe cu Mik (1878) și se termină cu Villeneuve (1914), când se întrebuințează mai ales caracterele chetotaxice, fără a se neglija și celelalte caractere somatice ; a treia - cea modernă, când se operează cu cele mai stabile caractere, printre care cele ale genitaliei, ale stadiilor larvare sau cele ecologice ș.a.

Începutul examinării organelor de reproducere poate fi stabilit în secolul al XVII-lea, când Swammerdam - probabil primul - a descris și ilustrat structurile sexuale interne la diptere în lucrarea Biblia Naturae, apărută în 1737, adică 57 de ani după moartea sa. La familia Calliphoridae, organele de reproducere încep să fie cunoscute prin studiile lui Siebold (1838) asupra lui Calliphora și Onesia, apoi prin cele ale lui Lowne (1890-1895), care introduce o terminologie pațial acceptată și astăzi, precum și cele ale lui Bruel (1898) asupra lui Calliphora. Cercetând în mod extensiv genitaliile mascule la caliptratele palearctice, Pandellé (1894-1896) recunoaște și scoate în evidență importanța lor pentru delimitarea precisă a speciilor. Ulterior Townsend (1908, 1911, 1914), abordând aparatul genital femel, aduce o serie de contribuții semnificative și relevă valoarea taxonomică a acestuia. Concluziile lor au fost însușite și confirmate de cei mai mari dipterologi, dintre care cităm pe Villeneuve (1902), Du Roselle (1904), Lahille (1907), Böttcher (1912-1913), Parker (1914), Aldrich (1916), Mueller (1922-1924), Rohdendorf (1926-1963), Séguy (1928-1941), Patton (1932-1939), Senior-White, Auberin & Smart (1941), Hall (1948), Peris, Zumpt, Peus, Grunin, Gregor & Povolny, Čepelak, Hori, Kano, Shinonaga și mulți alți contemporani.

În România, poporul cunoaște de multă vreme principalele calliphoride sinantrope. El le poate diferenția într-o oarecare măsură și știe multe din trăsăturile lor biologice. Aceste fapte apar în mod evident din numirile date unor grupe de specii în diferite regiuni. Așa de exemplu, pentru Calliphora au fost atribuite următoarele nume: musca albastră, musca mare, musca de carne sau gâza de carne, musca hoiturilor, musca stârvurilor, iar pentru cele mai frecvente Luciliini: musca verde, musca de gunoi și musca de baligă. De asemenea, observându-se obiceiurile legate de depunerea larvelor pe carne sau pe rănile vitelor, el le-a desemnat ponta sau depoziția cel mai adesea prin numele de mușiță.

În literatura noastră științifică, prima mențiune asupra acestei familii este făcută de G. Mayr în 1853, care publică pentru Transilvania numai specia Lucilia caesar. De-abia după 20 de ani se întreprind câteva studii faunistice mai cuprinzătoare în Transilvania și Banat și se întocmesc liste în care figurează puține specii de calliphoride. Atât în listele lui Frivaldszki (din localitățile Orșova, Mehadia și Cornereva), ale lui Herman (din Câmpia Transilvaniei) ale lui Kowarrz (de la Băile Herculane și Orșova) apărute în 1873, ale lui Mocsary (din masivul Bihor, publicate în 1875 și 1877) sau ale lui Strobl (din Orlat, Sibiu, Duș, Bucegi sau Postăvaru, 1897), Thalhammer sau Fleck (din Muntenia, 1904) sunt foarte sumare și în care se menționează doar câteva specii.

O etapă deosebită în dipterologia românească este marcată de eminentul om de știință și pedagog Prof. Dr. Petru M. Șuster, care a adus cea mai amplă contribuție la cunoașterea distribuției acestei familii în România. Ea se concretizează în 12 lucrări faunistice, publicate între anii 1926-1953 și reprezintă rodul cercetărilor sale neobosite în multe județe din Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia și Transilvania. Elevul și continuatorul cercetărilor dipterologice ale lui Petru M. Șuster, Dr. Andy Z. Lehrer a abordat pentru prima dată în țară, studiul detaliat al acestei familii pe baza armăturilor genitale mascule, ceea ce a dus la descoperirea unei serii de specii noi pentru fauna Calliphoridelor României, la extinderea arealului geografic cu noi stațiuni de colectare și la revizuiri taxonomice pentru majoritatea speciilor citate. Toate aceste aspecte s-au materializat până la urmă în monografia sa asupra familiei Calliphoridae, publicată în 1972, în seria de Faună a României.

Nu se poate trece cu vederea colectivul E. Dobreanu, A. Berteanu și A. Dumitreasa care publică o lucrare de valoare practică (1962) și nici eminentul parazitolog român N. Leon, singurul care s-a preocupat de importanța parazitologică a speciilor sarcofage din România, insistând în special asupra acțiunilor miazigene ale acestora.

Morfologia externă

Pentru determinarea taxonilor supragenerici, generici și specifici este necesară cunoașterea corectă a caracterelor somatice “exterioare” (cum sunt numite cele generale ale corpului) și, mai ales, a celor postabdominale sau ale genitaliei mascule și femele. Acestea sunt indicate în figurile de mai jos.

Regiunile capului la masculul de Calliphora

Chetotaxia capului la Calliphora

Toracele la Calliphora

Chetotaxia toracică la Calliphora

Nervațiunea aripii la Calliphora

Abdomenul la Calliphora

Postabdomneul la Calliphora

Structura falozomului la Calliphora

Biologie

Calliphoridele sunt diptere erante, antofile, saprofile și creofile, rareori coprofile și zoofile în stadiul de imago. Sub această formă numai Bengaliidele se cunosc a fi zoofage (mirmecofile și termitofile), având trompa specializată pentru dilacerarea pradei. În stadiile larvare însă ele sunt saprofage, coprofage (în lipsa altor substanțe nutritive), zoofage sau creofage, predatoare sau parazite.

Parazitismul calliphoridelor este de tip monoxen, fiind atrase de o singură gazdă definitivă, gazdele intermediare lipsind sau nefiind necesare dezvoltării larvare. Ele atacă cele mai diferite animale nevertebrate sau vertebrate, realizând toate formele de trecere de la parazitismul facultativ la cel obligatoriu și de la ectoparazitism la endoparazitism.

Printre paraziții facultativi se numără speciile saprofage sau coprofage în stadiile larvare, care incidental se dezvoltă în (sau pe) gazde vii. Ei sunt mai puțin frecvenți în cadrul acestei familii și se întâlnesc în cazurile de ornitofilie ocazională sau miaze ocazionale. Cele mai multe specii sunt recunoscute ca paraziți obligatori, având nevoie de condițiile de subzistență furnizate de anumite gazde. Aceștia pot fi la rândul lor temporari (hematofagii care își abandonează gazda după ce au absorbit cantitatea de sânge necesară), sau staționari (endoparaziții dependenți de gazdele lor pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp). După gazdele parazitate, calliphoridele ectoparazite se grupează în : ornitofili, foleobiți, paraziți ai omului și animalelor domestice etc., iar după substratul nutritiv spoliat ei se pot împărți în : hematofagi și miazigeni. Calliphoridele endoparazite sunt și ele destul de numeroase, parazitând moluștele, râmele, insectele, vertebratele și omul.

Acțiunea parazitară a larvelor de diptere asupra țesuturilor și organelor animalelor vertebrate și omului determină o serie de fenomene disturbante în organismul acestora, desemnate sub numele de miaze. Ele au fost cunoscute încă de la primele începuturi ale antichității, iar astăzi sunt mai frecvente decât ne putem imagina, abundând în regiunile neotropicale, etiopinene, orientală și australă, acolo unde condițiile sociale și igienice au un nivel scăzut.

În România, larvele de Calliphora vomitoria au fost depistate ca provocând miaza plăgilor la pisici, câine și om (Leon, 1908). Leon amintește cazul descris de Vesescu, când au fost extrase 174 de larve ale acestei specii dintr-o ulcerație de mărimea unei mandarine situată pe bărbia unui om.

Importanța Calliphoridelor

Datorită marii lor pululații și intensei activități de descompunere, calliphoridele sunt considerate organisme reducătoare de prim ordin, jucând un important rol pozitiv în curățirea rapidă a locurilor de materii organice, excremențiale și mai ales de cadavre. Totuși, nu trebuie uitat pericolul pe care-l reprezintă speciile ale căror grade de sinantropie sunt favorizate de condițiile social-economice și sanitare ale unor regiuni subdezvoltate.Pe de altă parte, ele constituie fondul alimentar pentru numeroase animale insectivore. Ca adulți, ele hrănesc familii întregi de păsări, arici, cârtițe, broaște, unele reptile, insecte și paianjeni, fiind întrebuințate și de om la pescuit. Ca larve, cultivate în instalații speciale pe carne, ficat de cal sau pe cadavrele animalelor mici, ele sunt un mijloc de hrană destul de obișnuit în crescătoriile de pești.

Cea mai mare importanță poate fi atribuită calliphoridelor entomofage, precum și acțiunilor terapeutice ale unor larve. Parazitismul larvar al multor specii, îndeosebi din subfamilia Rhiniinae, oferă perspectiva utilizării lor în combaterea biologică a dăunătorilor, iar observațiile făcute încă din secolul XVI cu privire la capacitatea pe care o au larvele din plăgi de a cicatriza foarte repede rănile ce supurează, au condus la întrebuințarea lor în chirurgie. W.S. Baer a confirmat această proprietate și la răniții din timpul primului război mondial, trăgând concluzia că larvele muștelor s-au dovedit excepțional de valoroase în tratamentul osteomielitei cronice. Experiențele lui Stewart (1934), Robinson (1935, 1937) și alții, făcute cu larvele de Lucilia caesar, Phaenicia sericata și Phormia regina, au demonstrat că ele curăță rănile de țesuturile necrozate, le digeră prin eliminarea triptazei și creează un mediu alcalin prin eliminarea de amoniac și carbonat de calciu, ceea ce împiedică dezvoltarea florei microbiene patogene, stimulează fagocitoza și grăbește regenerarea țesuturilor sănătoase. Cu toate acestea, alegerea speciei și chiar a sușei constituie un element de care trebuie să se țină seama în selecționarea factorului de vindecare, căci unele populații ale aceleași specii sunt utilizabile, în timp ce altele pot provoca grave perturbări. Din cauza inconvenientului menționat mai sus s-a recurs la întrebuințarea extractului de larve cultivate aseptic. În S.U.A. s-a extras din larvele de Phaenicia sericata un astfel de preparat, conținând diferite produse de excreție și secreție, printre care triptofan, tirozină, glicozamină și alantoină. Ultima având proprietatea de a contribui la cicatrizarea rănilor, a dat rezultate satisfăcătoare în osteomielitele cronice.

Clasificare

Sistemul taxonomic al familiei Calliphoridae este astăzi foarte controversat, pentru că el nu a fost încă cercetat pe baza unor criterii științifice și sigure. A se lua în considerație numai caracterele somatice de culoare, de pilozitate și de chetotaxie, care prezntă o foarte mare variabilitate individuală, fără a se cerceta caracterele anatomice ale specimenelor și, mai ales, cele ale postabdomenului lor, nu se ajunge la stabilirea unor relații de rudenie între grupele mai mici sau mai mari de specii, ci la realizarea unor entități practice de identificare fără valoare filogenetică. Cea mai mare parte din taxonii care au fost înglobați în această familie nu are descrierea și ilustrarea genitaliilor mascule, singurele caractere ce pot oferi o imagine veridică a gradului lor de rudenie și, de aceea, divergențele autorilor sunt mari.

După Zumpt (1956), pentru regiunea palearctică, Calliphoridele au următoarele subfamilii : Calliphorinae, Chrysomyiinae, Phormiinae, Rhiniinae, Cephenomyiinae și Rhynchoestrinae. Pentru fauna României, Lehrer (1972) a mai introdus subfamilia Polleniinae, care prezintă atât caractere somatice deosebite, cât și genitaliile mascule distincte.

În alte regiuni geografice au mai fost incluse diferite subfamilii, ca de exemplu Ameniinae (pentru zona austraiană) sau Fainiinae Lehrer, 2007 (pentru zona afrotropicală) și Stomorhiniinae Lehrer, 2007 (pentru zonele palearctică, afrotropicală și orientală). Unele dintre ele au fost ulterior considerate ca unități taxonomice independente (Ameniidae și Bengaliidae)[1].

Unii cercetători cu un spirit mai conservator (Rognes), includ în familia Calliphoridae și « genul Bengalia ». Acesta a intrat în compoziția Calliphoridelor până în a doua jumătate a secolului XX, pentru că nu li s-a dat atenție suficientă caracterelor, cu totul deosebite, ale grupului. Adoptând o metodă de cercetare mai profundă a caracterelor postabdominale, Lehrer (1970) a reușit să stabilească că « genul Bengalia » este de fapt o subfamilie. Mai târziu (2003) el a dovedit prin argumente de morfologie comparată a scleritelor abdominale mascule, corelate cu caracterele particulare ale trompei, colorația somatică, morfologia insolită a aparatului genital și ecologia sa, că el reprezintă o familie distinctă, monofiletică, Bengaliidae, ce nu mai poate coexista cu dipterele Calliphoridae s. str.

Ba mai mult, alți taxonomiști (ca de exemplu Knut Rognes) s-au încăpăținat să rămână pe o poziție sistematică învechită, negând faptele de laborator cu privire la existența unor particularități distincte ale familiei Bengaliidae, negând realitatea unor specii valide și fundamentate nu numai pe baza caracterelor obișnuite, ci mai ales pe cele ale genitaliei mascule și utilizând o metodă contrară spiritului de ordine filogenetică a taxonomiei, prin introducerea unor entități taxonomice cu totul străine. Astfel, el a introdus, pe baza unei teorii false și a unor observații imaginare referitoare la structurile genitale (Lehrer, 2007, 10 :8-12) genul Eurychaeta Brauer & Bergenstamm [2]^{[nefuncțională]}, care face parte din familia Sarcophagidae, ca un element component al Calliphoridelor.

De asemenea, Rognes este singurul care mai folosește metodele de determinare a speciilor ale autorilor de la începutul secolului XX, considerând primordiale caracterele cromatice și chetotaxice, fără a da atenție diversității sau similitudinii genitaliilor lor mascule. Din această cauză el nu a reușit nici până astăzi, deși marea majoritate a cercetătorilor a abandonat metodele « clasice », să înțeleagă valoarea diferențelor anatomice ale falozomului dintre genul Pollenia Robineau-Desvoidy și Nitellia Robineau-Desvoidy, precum și variabilitatea tipurilor de structură ale genitaliei ca factor de diferențiere taxonomică. Consecința acestui mod de lucru este crearea unor taxoni specifici lipsiți de validitate și desconsiderați de specialiști [3] Arhivat în 19 decembrie 2008, la Wayback Machine.

Lista genurilor

După cum se poate constata, genul Bengalia a fost exclus din lista genurilor din familia Calliphoridae, deoarece - după cercetările taxonomice recente - el constituie un grup de diptere diferit din punct de vedere filogenetic și formează un ansamblu mult mai mare de diptere decât cel cunoscut până acum.

Separarea Bengaliidelor într-o familie distinctă nu este un fenomen singular, însăși familia Calliphoridae a fost izolată dintr-o foarte polifiletică familie : Tachinidae, plecând de la câteva genuri inițiale: Calliphora și Lucilia. După desprinderea famillilor Sarcophagidae, Calliphoridae, Oestridae, Hippodermidae, Ameniidae, Phasiidae etc. din Tachinidae s. lat, aceasta din urmă a devenit o superfamilie (Tachinoidea). Ulterior, unele dintre familiile menționate anterior au devenit la rândul lor - în urma cercetărilor de morfologie comparată - superfamilii deosebite : Sarcophagidea, Oestroidea etc.

Vezi și

• Lista familiilor din ordinul Diptera

Bibliografie

1. FAN Z., 1992, Key to the common flies of China. Second Edition. Shanghai Institut d’Entomologie, Academia Sinica, 992 p.
2. JAMES, M.T., 1977, Family Calliphoridae. En: Delfinado, M.D. & Hardy, D.E. (eds.), A Catalogue of the Diptera of the Oriental Region. Volume III. Suborder Cyclorrhapha (excludind Division Aschiza), The University Press of Hawaii, Honolulu, 526-556.
3. KURAHASHI, H., BENJAPHONG, N. & OMAR, B., 1997, Blow flies (Insecta : Diptera : Calliphoridae) of Malaysia and Singapore. The Raffles Bulletin of Zoology, Supplement No 5, 88 p.
4. KURAHASHI, H. & MAGPAYO, F.R., 2000, Blow flies (Insecta: Diptera: Calliphoridae) of the Philippines. The Raffles Bulletin of Zoology, Supplement No 9:1-78.
5. LEHRER, A. Z., 1959, Eine neue Synonymie: Doljia viridicauda Suster 1953 = Rhyncomyia speciosa (Loew) 1844 (Diptera, Calliphoridae). Beitr. z. Entom., Berlin, 9(5/6):680-683.
6. LEHRER, A. Z. 1960, Diptere Calliphoridae noi pentru fauna R.P.R. Acad. R.P.R. Fil. Iaºi, Studii și cercet. șt., Biol. și șt. agric., 11(1):73-78.
7. LEHRER, A. Z., 1964, Le genre Rhyncomyia Robineau-Desvoidy en Roumanie (Diptera, Calliphoridae). Bull. Ann. Soc. Roy. Ent. Belg., 100(37):501-507.
8. LEHRER, A. Z., 1967, Etudes sur les Diptères Calliphorides. Révision de la nomenclature de la tribu Poleniini. Bull. Ann. Soc. Roy. Ent. Belg., 103:255-259.
9. LEHRER, A. Z., 1970, Considérations phylogénétiques et taxonomiques sur la famille Calliphoridae (Diptera). Annot. zool. bot., Bratislava. (61): 1-51.
10. LEHRER, A. Z., & PETCU I., 1971, Données biologiques et morphologiques sur Pollenia intermedia Macquart (Diptera, Calliphoridae). Bull. Sté Ent.Mulhouse, 95-97.
11. LEHRER, A. Z., 1972, Diptera. Familia Calliphoridae. En: Fauna R.S.R. Insecta, 11(12):1- 245.
12. LEHRER, A. Z., 1972, Regăsirea speciei Phaenicia regalis (Meigen, 1826) în România și reabilitarea subgenului Dasylucilia Rohdendorf 1926 (Diptera, Calliphoridae). Studii și comunic. ocrot. nat., Suceava, 339-345.
13. LEHRER, A. Z., 1972, Diptera Calliphoridae de la R. S. de Roumanie. Cartes 1 à 43. Atlas Provisoires Hors-Series. C.B.C.I., Fac. Sci. Agron. Etat, Gembloux (Belgique).
14. LEHRER, A. Z., 1973, Diptere din colecția prof. I. Nemeș. I. Familia Calliphoridae. Studii și comunic. ocrot. nat., Suceava, 523-527.
15. LEHRER, A. Z., 1973, Asupra validității genului Caesariceps Rohdendorf, 1926 și a existenței sale în România (Diptera, Calliphoridae). Studii și comunic., St. Nat., Suceava, 3:395-401.
16. LEHRER, A. Z., 1974, Diptères myiasigènes de la superfamille Sarcophagidea de Roumanie. Acta Rer. Nat. Mus. Nat. Slov., Bratislava, 20:125-159.
17. LEHRER, A. Z., 1978, Calliphorides et Sarcophagides nouveaux de la faune de l'Espagne (Diptera). "EOS", Rev. Espanola de Ent., 52:139-148.
18. LEHRER, A. Z., 1979, Stomorhina lunata (Fabricius) et S. selgae nom. nov. (Diptera, Calliphoridae). "EOS", Rev. Espan. de Ent., 53:81-90.
19. LEHRER, A. Z. & LEHRER, M. M., 1986, Observations sur la morphologie des sclérites larvaires de Phaenicia sericata (Meigen) (Diptera, Calliphoridae). Bull.Ann. Soc. r. belge Ent., 122:225-232.
20. LEHRER, A.Z., 2005, Révision du genre Auchmeromyia Brauer & Bergenstamm, 1891 (Diptera: Calliphoridae). Entomol. Croat, 9, nr. 1-2:29-46.[5]
21. LEHRER, A.Z. & GOERGEN, G., 2006, A propos de l’espece Phumosia vittata (Curran, 1927) de la faune de Nigeria (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 2:11-13 [6] Arhivat în 19 decembrie 2008, la Wayback Machine.
22. LEHRER, A.Z. & GOERGEN, G., 2006, A propos de Cordylobia rodhaini Gedoelst et la description d’une nouvelle espece affine afrotropicale (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 2:14-19 [7]
23. LEHRER, A.Z., 2007, Variabilité de Pollenia rudis (Fabricius) et ses nouvelles synonymes (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 7 : 13.- 19 [8] Arhivat în 19 decembrie 2008, la Wayback Machine..
24. LEHRER, A.Z., 2007, Nouvelles espèces et nouveaux synonymes du genre Nitellia Robineau-Desvoidy (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 7 : 19 - 27 [9] Arhivat în 19 decembrie 2008, la Wayback Machine..
25. LEHRER, A.Z., 2007, A propos de Pollenia amentaria sensu Rognes, 1991 (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 8 : 1 - 3 [10] Arhivat în 19 decembrie 2008, la Wayback Machine..
26. LEHRER, A.Z., 2007, Deux nouvelles espèces du genre Stomorhina Rondani (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 8 : 5 - 12 [11] Arhivat în 19 decembrie 2008, la Wayback Machine..
27. LEHRER, A.Z., 2007, Rhinia apicalis sensu Rognes est un synonyme de Rhinia nigricornis (Macquart) (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 8 : 13 - 16 [12] Arhivat în 19 decembrie 2008, la Wayback Machine..
28. LEHRER, A.Z., 2007, Pollenia venturii sensu Rognes 1992 est un synonyme de Nitellia solitaria (Grunin, 1970) (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 8 : 17 - 20 [13] Arhivat în 19 decembrie 2008, la Wayback Machine..
29. LEHRER, A.Z., 2007, Analyse critique du « Pollenia vagabunda species-group » sensu Rognes (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 9 : 1-6 [14].
30. LEHRER, A.Z., 2007, A propos de « Pollenia intermedia-group » sensu Rognes et du statut de Pollenia rudis alajensis Rohdendorf (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 9 :7-11 [15].
31. LEHRER, A.Z., 2007, Calliphorides de l’Afrique orientale du genre Rhyncomya Robineau-Desvoidy, avec la description de trois espèces nouvelles (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 9 :11-20 [16].
32. LEHRER, A.Z., 2007, Analyse de Pollenia semicinerea sensu Rognes et description d’une espèce nouvelle du genre Pollenia R.D. (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 9 :20-25 [17].
33. LEHRER, A.Z., Espèces afrotropicales des genres Hemigymnochaeta Corti et Rhyncomyia Robineau-Desvoidy (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 10 :1-7 [18] Arhivat în 19 decembrie 2008, la Wayback Machine..
34. LEHRER, A.Z., 2007, La fausse théorie de Rognes sur la position systématique du genre Eurychaeta B.B. et établissement d’une nouvelle espèce asiatique (Diptera, Sarcophagidae). Fragmenta Dipterologica, nr. 10 :8-12 [19].
35. LEHRER, A.Z., 2007, Deux nouvelles espèces afrotropicales du genre Trichoberia Townsend (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 10 :12-16 [20].
36. LEHRER, A.Z., 2007, Un nouveau genre de Rhiniinae de la faune du Cameroun (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 10 :17-20 [21].
37. LEHRER, A.Z., 2007, Une nouvelle espèce paléarctique du genre Rhinia R.D. (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 10 :21-23 [22].
38. LEHRER, A.Z., 2007, Fainiinae n. sfam.- Une nouvelle sous-famille .de Calliphoridae (Diptera) et description d’une nouvelle espèce de Tanzanie. . Fragmenta Dipterologica, nr. 11 :1-5 [23].
39. LEHRER, A.Z., 2007, La terminologie nomenclatrice illogique et non conforme de Knut Rognes, dans la recherche des Calliphoridae (Diptera). Fragmenta Dipterologica, nr. 11 :5-7 [24].
40. LEHRER, A.Z., 2007, Un nouveau genre afrotropical de la sous-famille Rhiniinae (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 11 :7-10 [25].
41. LEHRER, A.Z., 2007, Nouvelles données taxonomiques sur quelques espèces afrotropicales du genre Chrysomyia R.D. (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 11 : 10-19 [26].
42. LEHRER, A.Z., 2007, Deux espèces nouvelles de la sous-famille afrotropicale Fainiinae (Diptera, Calliphoridae). Fragmenta Dipterologica, nr. 12 :1-4 [27]
43. LEHRER, A.Z., 2007, Stomorrhiniinae n. sfam. Une nouvelle sous-famille de Calliphoridae (Diptera) et revision de ses taxons. Fragmenta Dipterologica, nr. 12 :4-16 [28].
44. MIHALYI, f., 1979, Fémeslegyek-Huslegyek Calliphoridar - Sarcophagidae. Fauna Hungariae, XV(16) 152 p.
45. PONT, A.C., 1980, Family Calliphoridae. En: Crosskey, R.W., Catalogue of the Diptera of the Afrotropical Region, British Museum (Natural History), London, 779-800.
46. ROGNES, K., 1991, Blowflies (Diptera, Calliphoridae) of Fennoscandia and Denmark. Fauna Entom. Scand., 24, 272 p.
47. ROGNES, K., 2002, Blowflies (Diptera:Calliphoridae) of Israel and adjacent areas, including a NEW SPECIES FRON tUNISIA. eNTOM. SCAND., sUPPL. 59148 P.
48. SENIOR-WHITE, R., AUBERTIN, D. & SMART, J., 1940, The Fauna of British India, including remainder of the Oriental region. Diptera VI. Family Calliphoridae. Taylor and Francis Ltd, London 288 p.
49. ZUMPT, F., 1956, Calliphoridae (Diptera, Cyclorrhapha). Part I: Calliphorini and Chrysomyiini. Exploration du Parc National Albert. Mission G.F. de Witte (1933-1935), fasc. 87, Bruxelles, 200 p.
50. ZUMPT, F., 1958, Calliphoridae (Diptera Cyclorrhapha) Part II:RHINIINI. Exploration du Parc National Albert. Mission G.F. de Witte (1933-1935), fasc. 92, Bruxelles 207 p.

Legături externe

• en Index to Organism Names (ION)