Fagotul este un instrument de suflat din lemn, cu ancie dublă, în do, basul din familia oboiului. Tubul principal este dublat de un tub suplimentar, îndoit la capăt, de circa 2,5 m lungime și are o tonalitate gravă, bogată. Repertoriul concertelor pentru fagot pornește de la începuturile barocului ajungând, prin Vivaldi, Mozart și Dukas, până la Stockhausen.

Bibliografie

• The New Grove Dictionary of Music and Musicians, Macmillan Publishers Ltd. 2001
• The Harvard Dictionary of Music, Harvard University Press, ediția a IV-a, 2003

Vezi și

• Instrument muzical

9K111 Fagot (în rusă: 9K111 «Фагот») este un complex de rachete antitanc dirijate semiautomat proiectat în Uniunea Sovietică. Denumirea GRAU este „9M111”, iar numele de cod NATO este AT-4 Spigot.

Istoric

Sistemul antitanc 9K111 Fagot a fost dezvoltat de Biroul de Proiectare al Fabricii de Armament Tula începând cu anul 1962. Complexul a fost dezvoltat alături de 9M113 Konkurs, fiind relativ asemănător. A intrat în dotarea armatei sovietice în anul 1970. Echivalentul din Vestul Europei este racheta antitanc dirijată MILAN. 9K111 Fagot a fost livrat și statelor membre ale Pactului de la Varșovia. Complexul Fagot face parte din a doua generație de rachete antitanc dirijate, fiind în prezent depășit din punct de vedere operațional.

Utilizare în România

România a achiziționat în anul 1978 300 de rachete 9M111-2 Fagot. Sistemul Fagot a fost introdus în dotarea subunităților antitanc ale infanteriei și parașutiștilor din anul 1980. Resursa tehnică a instalațiilor este aproape epuizată în prezent. Conducerea Armatei Române are în vedere achiziționarea unui sistem de rachete antitanc portabil din a treia generație, de tip „trage și uită”, pentru a înlocui sistemul 9K111 Fagot.

Descriere și funcționare

Complexul de rachete antitanc dirijate 9K111 Fagot este alcătuit din racheta propriu-zisă, containerul acesteia, instalația motoare de azvârlire, instalația de lansare 9P135 cu aparatura de dirijare 9S451 și aparatul 9S119M. Containerul lis servește drept ambalaj ermetic și tub de lansare, racheta fiind transportată în interiorul acestuia. În partea din spate a tubului se află încărcătura de azvârlire, iar la ambele capete se află câte un capac.

Racheta este compusă din compartimetul nr. 1 (destinat dispunerii transmisiei electromagnetice), componenta de luptă cu focosul (de tip cumulativ), instalația motoare și compartimentul nr. 3 cu aparatura.

Instalația de lansare 9P135 este un afet trepied cu un unghi de ochire orizontal de 360° și vertical de ±20°. Puterea de mărire a aparatului 9S119M este de 10X, iar câmpul de vizare este de 5°. Temperatura de lucru este de ±50° Celsius. Aparatura de dirijare 9S451 permite ochirea țintelor blindate fixe sau mobile (care se deplasează cu o viteză de maxim 60 km/h).

În momentul tragerii, motorul de azvârlire este acționat și racheta este propulsată în afara containerului de gazele rezultate din arderea pulberii. La ieșire, ampenajul rachetei se rabatează și intră în acțiune instalația motoare de marș și accelerare. Când racheta intră în câmpul vizual, trăgătorul poate începe operațiunea de dirijare a acesteia. Focosul 9E234 amorsează încărcătura sau autodistruge racheta în cazul în care ținta nu este lovită.

Variante

Rachete

• 9M111 Fagot (cod NATO: AT-4 Spigot și AT-4A Spigot A) În dotare din anul 1970. Distantața maximă de tragere de 2000 metri, minim 70 de metri. Focosul poate perfora 400 mm de blindaj laminat sau 200 mm de blindaj înclinat la 60°.
• 9M111-2 Fagot (cod NATO: AT-4B Spigot B) Versiune ușor îmbunătățită (poate perfora 230 mm de blindaj înclinat la 60°).
• 9M111M Fagot-M (cod NATO: AT-4C Spigot C) Motor îmbunătățit, cablu mai lung de dirijare. Distanța maximă de tragere a crescut la 2500 de metri, iar cea minimă la 75 m. Încărcătură cumulativă mai puternică.

Instalații de lansare

• 9P135 22,5 kg. Poate lansa doar rachete 9M111 Fagot.
• 9P135M Poate lansa și rachete 9M113 Konkurs (cod NATO: AT-5 Spandrel).
• 9P135M1 Versiune îmbunătățită a instalației 9P135.
• 9P135M2 Versiune îmbunătățită a instalației 9P135.
• 9P135M3 Introdusă în dotare în anii 1990 cu aparate de vedere pe timp de noapte.
• 9S451M2 Versiune îmbunătățită cu sistem antireflexie.

Note

Mikoian-Gurevici MiG-15 (rusă: Микоян и Гуревич МиГ-15) (NATO: Fagot) a fost un avion de vânătoare cu reacție sovietic proiectat de Artem Mikoian și Mihail Gurevici. Este unul dintre cele mai de succes avioane de luptă din istorie, fiind produs în peste 18.000 de exemplare. A fost în dotarea Forțelor Aeriene Române între anii 1952 și 1992. Aproximativ 514 avioane (de tip MiG-15, MiG-15bis, MiG-15 UTI, S-102 și CS-102) au fost achiziționate din URSS și Cehoslovacia.

Bibliografie

• Gordon, Yefim and Peter Davison. Mikoyan Gurevich MiG-15 Fagot (WarbirdTech Volume 40). North Branch, Minnesota: Speciality Press, 2005. ISBN 1-58007-081-7.
• Gordon, Yefim and Vladimir Rigmant. Warbird History: MiG-15 – Design, Development, and Korean War Combat History. St. Paul, Minnesota: Motorbooks, 1993. ISBN 978-0-87938-793-8.
• Karnas, Dariusz. Mikojan Gurievitch MiG-15. Sandomierz, Poland/Redbourn, UK: Mushroom Model Publications, 2004. ISBN 978-83-89450-05-0.

Legături externe

• Noland, David. Fighter Planes: MiG-15. The Air Power of the Evil Empire
• The Mikoyan MiG-15 at Greg Goebel's AIR VECTORS
• Warbird Alley: MiG-15 page- Information about privately owned MiG-15s
• MiG-15 in Korea
• MiG-15 Fagot at Global Security.org
• MiG-15 Fagot at Global Aircraft
• MiG-15 Fagot at FAS
• Cuban MiG-15
• MiG Alley USA, Aviation Classics, Ltd Reno, Nevada

Mazerny este o comună în departamentul Ardennes din nordul Franței. În 1 ianuarie 2021 avea o populație de 127 de locuitori.

Personalități născute aici

• Jean Meslier (1664 - 1729), preot, filozof, precursor al Iluminismului;
• Étienne Hulot (1774 - 1850), general al Primului Imperiu Francez;
• Jean-Baptiste Fagot (1831 - 1894), om politic.

Note

Vezi și

• Lista comunelor din Ardennes

Dasein (pronunțat în germană [ˈdaːzaɪn]) este un termen german care literal înseamnă a fi aici sau prezență (germ. sein a fi, și da aici) adesea tradus cu sensul de existență. Este un concept fundamental în filosofia existențială a lui Martin Heidegger în opera sa, Ființă și Timp.

La Heidegger, Dasein-ul (sau a-fi-aici) reprezintă existența umană în sensul de prezență și deschidere către lume. Dasein-ul, din momentul în care este, este "aici", adică este "prezență intențională" - deschidere sau, mai mult, disponibilitate - către ființă, pe care o percepe, o înțelege, o respinge etc.

Origine și inspirație

După Tomonobu Imamichi , Heidegger a dezvoltat ideea de Dasein după întâlnirea cu Okakura Kakuzo, care, în Cartea Ceaiului descrie perspectiva filozofului taoist Zhuang Zhou (Zhuangzi) cu privire la das-in-der-Welt-sein (existența-în-lume). În 1919, după ce Heidegger, ce completase o serie de lecții în arta ceaiului sub îndrumarea lui Kakuzo, acesta îi oferise filosofului german cadou Cartea Ceaiului (1).

Referințe

Collegio Stravagante este un ansamblu de muzică barocă. Acesta a fost înființat în București în anul 1996.

Repertoriu

Collegio Stravagante este un ansamblu de muzică veche, interpretând în special muzică europeană din secolele 16 – 18. Muzica veche din Transilvania sau lucrări relaționate direct sau indirect cu teritoriul României sunt teme prioritare de cercetare. Ansamblul a colaborat cu J.C. Frisch și ansamblul XVIII-21 la realizarea proiectului Codex Caioni, și a restituit în primă audiție (Roma și București) opera Decebalo de Leonardo Leo. Printre proiectele pe care ansamblul le-a inițiat sau la care a participat se numără: prezentarea în primă audiție a lucrării Calendar Muzical pentru anul 1748 de Gregorius Werner, Pyram și Thysbe (un "fusion" între lucrări de M. P. de Monteclair și J.F. Lampe), Fairy Queen H. Purcell, Dido și Aeneas de H. Purcell, Rappresentatione di Anima, et di Corpo de Emilio de Cavalieri, Villancicos de Navidad de Francesco Corselli, La Ressurezione de G.F. Handel, Alcina de G.F. Handel (ultimele trei lucrări menționate fiind realizate în colaborare cu Orchestra de Barockeri a U.N.M.B.)

Membri

viori: Mihail Ghiga, Mircea Ionescu, Bogdan Vuluță, Viviana Ionescu

violă: Tamara Dică

violoncel: Radu Georgescu, Bogdan Popa

clavecin: Irina Năstase

orgă: Marcel Costea

flaut: Adrian Buciu

oboi și oboi baroc: Mihai Zamfir, Maria Petrescu

fagot: Laurențiu Darie,

Ansamblul a colaborat și colaborează cu mulți alți muzicieni: Manuela Nedelea, Maria Boilă, Ilie Masala, Antonia Toma, Raluca Enea, Ion Minoiu, Maria Abrudan, etc.

Listă parțială de soliști

RODICA VICĂ - soprană, ADRIAN GEORGE POPESCU - contra-tenor, CLAUDIA CODREANU - mezzo, SORIN DUMITRAȘCU - bas, RUXANDRA IBRIC CIORANU - soprană, IULIA SURDU - soprană, ERIKA KLEMM – Altblockfloete, SORIN LUPAȘCU – corn, LAURENȚIU DARIE – fagot, MIHAI ZAMFIR - oboi, DRAGOȘ DOBRE – chitară, EUGEN BOGDAN POPA – violoncel, RADU GEORGESCU - violoncel

Legături externe

• [1]
• [2] Arhivat în 2 iulie 2013, la Wayback Machine.
• [3]
• [4] Arhivat în 29 august 2011, la Wayback Machine.